Cu Veve pana la CERN

PS: Luatzi-va popcorn shi suc. E o poveste lunga!

Dupa o vacantza cam mare, iata-ma-s din nou la distractzie! :-) De data asta nu am venit singur, ci cu Veve(ritza) (mashinutza mea, pentru cei care nu o cunosc). Am sa va povestesc cum a fost drumul pana aici, in caz ca vretzi sa venitzi shi voi :p

Drumurile prin Romanica le shtitzi prea bine cum sunt, asha ca o sa incep fix de la granitza cu Ungaria. Deshi ma ashteptam sa mearga greu... in 5 minute a fost gata!... shi la noi, shi la ei. M-au intrebat daca am ceva de declarat. N-am avut nimic, asha ca n-au fost curioshi. Bine ca n-au fost, ca altfel cred ca nu-mi mai lasau nimic din bunatatzurile din portbagaj! Speriat fiind de ce citisem pe net, la unguri am mers incet. Exasperant de incet! Ar fi trebuit sa-mi iau o carte, sa citesc pe drum! Am luat vigneta, vreo 9 euroi, dupa care am pornit la drum cu ceva mai mult curaj. Din pacate a fost ceatza, shi nu prea am vazut mare lucru. De fapt, s-a vazut fix ca din avion: in stanga nor, in dreapta nor. Am trecut ca gasca prin apa. N-am lasat nici o urma, shi nici vreo shpaga la politzie. Phiu.

S-a facut seara si eu am ajuns la granitza cu Austria. Aici m-am ashezat dupa alta mashina de Bucureshti, la coada cu NON-EU. Oricum, a mers repede, cam vreo 15 min. S-au uitat la pashaport, l-au shtampilat si am plecat mai departe... da' nu prea departe, ca intram imediat pe autostrada shi trebuia vigneta! Shell -> V Power de 100 + vigneta, cam 35 de euroi in total. Cel mai haios a fost ca pe pompa, pe langa Diesel shi Belfrei (sau cum s-o zice in nemtzeasca lor.. adica fara plumb) erau lipite cu scoci cate o hartie pe care scria cu carioca MOTORINA si respectiv FARA PLUMB. Ce sa zic... erau intr-adevar multzi romani pe acolo.. cred ca ar fi trebuit sa faca special o pompa pentru noi. Ce mi s-a parut oarecum curios e ca "fara plumb" scria fix sub benzina de 100, nu sub cea de 91 (! da, se pare ca exista shi de asta!), sau sub cea de 95. Am pornit mai departe, cu a doua vigneta lipita pe geam. In stanga, mare shi stralucitoare, o fabrica. Nu shtiu ce faceau aia in fabrica, probabil becuri. Shtitzi cum sunt uzinele de la noi, cu toate negre, geamurile sparte, fiarele ruginite. Ei, cam cat de multe sunt de alea, atatea becuri aveau ashtia pe fabrica. Dar drumul nu te lasa sa cashti prea mult gura, asha ca trebe sa-i dai la pedale si ... ai pe ce. Totul super marcat, super indicat super barbierit shi coafat! Am ajuns in Viena fara probleme. Am reushit sa nimer spre Linz, Salzburg tot fara probleme! Ma pricep dom'le, ce sa mai vorbim!? :p

Mai departe, mi s-a facut foame. Buni carnaciori, delicioase chiftele, apetisante shnitzele! Cu ocazia asta am invatzat sa citesc pe harta. Erau nishte buline albastre, cu numere in ele, pe care nu intzelegeam ce inseamna. Apoi am vazut ca parcarile au numere. Nu erau astea. Ieshirile de pe autostrada aveau numerele astea! E un simbol gen autostrada, cu o sagetzica in dreapta sus. Aia e ieshirea de pe autostrada, si in tzarile de dupa Ungaria, chiar se foloseshte. Shi culmea, chiar e utila! Bine, nu rezolva toate problemele, dupa cum se va vedea mai jos, insa e precum sarea din bucatele prezentate anterior. Am facut plan sa-mi caut loc de dormit - ies de pe autostrada pe la numarul 39, o iau pe un drum paralel, dorm pe unde-apuc shi intru pe la numarul 100. Drumurile laturalnice, cu galben pe harta? Hm... ca termen de comparatzie poate ar fi... hm... holul din facultate! La primul popas nu mai erau locuri, insa la al doilea da. O singura, ultima camera single, cu trei paturi(!). Am compostat inca 16 euroi contra o baitza shi un somn bun, pana la 5 dimineatza a doua zi. De fapt aici v-am pacalit putzin, ca mi-am dat ceasu' inapoi cu o ora shi am dormit un pic mai mult :p

Am luat-o spre cealalta ieshire de pe autostrada, orbecaind prin intuneric, cu geamurile (ca sa nu zic termopanele) proapat rase de gheatza. Se vedeau pe dealul din stanga, licurici albi shi roshii, trecand in mare viteza. La un moment dat, un drum parasit, culmea, tot spre stanga, cu indicator de autostrada - holul de la palierul de la bloc. Intrarea pe autostrada e o proba de ... respect din partea celuilalt shi de acceleratzie a mashinutzei tale. Cand ai intrat pe banda de accelerare si semnalizezi ca te bagi, cei care sunt pe autostrada imediat trec pe o banda mai incolo, ori franeaza ori fac ceva shi te lasa sa intri pana cand nu tzi se termina banda ta. Lumea e atat de convinsa de asta incat intra in viteza mare pe banda asta de acceleratzie, asha incat sa se incadreze ushor in cei 110-130km/h.

S-a ingustat drumul. Intre timp se crapase de ziua shi se dusese shi ceatza. Da, erau doua benzi de 2 metri latzime. Cam putzin, avand in vedere ca mai sunt shi tiruri shi parapetzi de beton in ambele partzi. Destul de interesant sa treci pe langa un tir in conditziile astea, la vreo 100km/h, dar cum spuneam, pricep! :p Mi s-a parut super simpatic ca pe margine erau nishte indicatoare cu nr. de km cat mai e drumul ingust. Shi deasupra de text era un smiley care devenea din ce in ce mai vesel pe masura ce erau mai putzini km :-)

Tocmai a aparut un munte frumos in zare, asha ca am tras pe dreapta intr-o parcare si am scos aparatul. Poate o sa vedetzi shi nishte poze in curand, daca suntetzi cumintzi! Apoi m-am urcat in mashina, inchis usha, aprins farurile, pus contact shi surpriza, nu se mai stinge lumina din interior. Dat jos, verificat ushile, verificat butoanele, verificat ushile, portbagajul, verificat ushile, dat batut, plecat cu becurile-n cap.

E frumos in Austria. Nu am vazut prea mult, da' pare sa fie un loc bun pentru vacantza. Dar cred ca e shi scump - pe drum vezi Audi, BMW, VW, si cam atat. A, si majoritatea sunt noi. Sau cel putzin asha par.

Am trecut de Salzburg, pus benzinica de vreo 30 euroi shi trecut in Germania. Sa vedetzi ce mai granitza - o tabla pe care scrie ca de acolo incepea Germania shi inca o tabla pe care erau trecute limitele de viteza. Destinatzia: Munchen. Intrebare: Cum? Raspuns: Cu lumina-n cap.

S-a facut ora 12 si trebuie sa o iau pe ieshirea 95, sa urmez auostrada cu numarul 96 spre Memmingen sau LandNuShtiuCum. Dintr-o data o tabla cu ieshirea 95. Ma pozitzionez sub tablele urmatoare. Drumul se ramifica si culmea, dintr-o data, se ramifica din nou. Eu privesc cum drumul pe care eram o ia la dreapta shi drumul pe care imi dau seama ca trebuia sa o iau merge la stanga. Oops, eroare! Tras pe dreapta, avarii. Solutzia 1. Sa continui, ocolind Munchen-ul pe partea de sus. Solutzia 2. Sa ma intorc, incercand sa o iau pe unde trebe, venind din partea cealalta. Zis shi facut solutzia 2, ca la prima era muult prea mult de mers. Numai ca iar surpriza, oricat de bine m-am uitat, venind din partea cealalta, n-am gasit ieshirea 95. Asha ca la ieshirea 96, care era mai incolo, spre Salzburg, m-am intors din nou spre Munchen si am mai incercat o data. De data asta sunt expert. Insa intram in orash. Am vazut ca nu-i de gluma cu astea asha ca sunt super atent. Cu o mana tzin volanu', cu alta indicatziile de la http://www.viamichelin.com si cu cealtlta schimb vitezele. Eu centrez, eu dau cu capul. Intr-un final sunt din nou pe autostrada, spre Memmingen. Aici situatzia e ceva mai calma. Trec de toate si merg pana la capatul autostrazii, ba chiar mai departe.

Am ajuns din nou in Austria. Incep tunelurile. De fapt un tunel lung, catziva km, pana la Bregenz. Pana aici, indicatoare, marcaje, frumos, tot ce trebe, catre St. Golan(? am uitat cum se scria). Dupa tunel, lipsa. Sau n-am vazut eu. Asha ca am intrat in orash si am mers la inspiratzie. Dupa cum v-am spus, ma pricep. Probabil de la becurile alea... Dintr-o data, hop, vama cu Elvetzia. Sunt tras pe dreapta shi controlat la pashaport, actele mashinii, permisul de conducere. Nici ashtia nu sunt curiosi de carnatzi, pistoale, muraturi, droguri, dulceatza, bombe chimice, tzigari sau prajitura, asha ca pot sa plec mai departe. Dar bine-intzeles, numai cu vigneta - 40 franci - lipita strategic pe parbriz. Daca mai lipesc multe, o sa trebuiasca sa merg cu geamul deschis, ca sa vad ceva afara!

Aici regulile cica sunt stricte. Cat scrie, atat apeshi pe acceleratzie. In practica, lucrurile nu stau chiar asha; desigur, doar in ceea ce-i priveshte pe ceilaltzi :p Zurich, Bern, benzina - 46 franci, Lausanne, Geneva. A, shi intre ele muulte, multe, multe tuneluri shi poduri. Superb! Extraordinar! Impresionant! Tot in spiritul napoleonian, cu piciorul stang faceam poze pe geamul din dreapta spate.

Ca shi concluzie, a fost mai bine decat ma ashteptam. Am ajuns la CERN pe la ora 18 shi nu foarte obosit, avand in vedere ca am fost in stare sa scriu toata povestea asta! Ca o a doua concluzie, se poate shi singur, insa recomand cu multa caldura un copilot in toata povestea asta. Ca a treia concluzie, sunt un pacalici: rotitza cu care aprinzi pozitziile si faza scurta se poate shi trage (!?!) si asta are ca efect aprinderea luminii din interior; si nu am mers decat 21 mii km cu Veve! Ca a patra concluzie si ultima, sunt niste locuri care merita vizitate temeinic, pentru ca sunt prea frumoase ca sa fie ocolite!