Ski la Megeve

Cica Megeve e o statziune pentru bogatashi, asha ca pretzurile aici sunt ceva mai mari, iar conditziile mai bune. Intr-adevar, zapada a fost mai buna!

Ce mi s-a parut cu adevarat interesant, a fost ca nu mai trebuia sa scotzi cartela din buzunar shi apoi sa o bagi in aparat, dupa care sa-tzi pui repede manusha shi sa te urci in tele-chestie. Aici sunt caretele magnetice shi cum te simte aparatu' ca vrei sa treci, itzi da drumul. Frumos, nu?

Deshi in Geneva ploua shi era urat, pe drumul spre Megeve, care e tot prin zona cu Contamines, ploaia s-a transformat in zapada. Cand am ajuns acolo ningea de-a binelea! Si cand sa zic shi eu ca francezii nu practica sportul datului cu plugul pe shosea, hop utilaju' trecand pe langa autobuz!

Ajunsi in varf de munte, am luat-o la vale cu noul meu grup (da, am schimbat grupul pentru ca cica nu sunt prea bun pentru nivelul 0.5 asha ca ma trec in grupul cel mai bun de la nivelul 0.0. Pe principiul "decat codash la orash mai bine-n satu' meu fruntash" n-am avut nimic impotriva). La inceput am avut ceva probleme cu zapada. Era prea pufoasa shi intrau ski-urile prea adanc shi nu mai puteam lua curbe. Partea buna cu zapada asta a fost ca nu-mi mai era teama ca mi se intampla ceva daca pic. Asha ca da-i bataie pe partie cu mare spor shi voie buna. Desigur ca am cazut de multe ori. Cel mai frumos a fost cand mi-am dat drumu' dept in jos pe o coasta ceva mai abruptolunga... si la un moment dat am prins nishte denivelari pe sub piciorul drept. Desigur ca am sarit in sus si apoi m-am trezit la pamant fara skiuri in picioare. Foarte fain! Am pus skiurile in picioare shi am luat-o iar la sanatoasa.

L-am obosit bine pe instructor... deshi de pe la ora 4 nu ma mai tzineau picioarele shi ultima coborare am facut-o mai mult la nimereala. Oricum, zicem noi (adica shi Ramiro) ca am facut mari progrese de data asta, chiar daca ne dor iara toate oscioarele!

Si daca atzi avut rabdare sa cititzi pana aici, am o bomboana pentru voi:
http://monalisa2.cern.ch/~catac/poze/

Ski la Contamines

Si uite ca a venit ziua de sambata cand ne-am trezit mai devreme ca de, aveam programare... la ski. Am sarit in Veveritza, unde lasasem ski-urile inchiriate cu o zi inainte shi am plecat spre celalalt Site CERN, cel de la Prevessin. Desigur ca am ajuns pe ultima suta de metri! Am aruncat claparii, betzele shi ski-urile in burta autobuzului si i-am dat verde shoferului.

Drumul pana la statziunea Contamines a fost de vreo 2 ore shi jumatate. De fapt sunt 88km pe autostrada A40 de la Geneva spre Chamonix incluzand o buna parte de drum pe niste serpentine si drumuri inguste prin statutze din zona.

Debarcatzi cu tot cu echipament, am inceput sa ne infigem in clapari. Ei, eu il ajut pe Ramiro, Ramiro ma ajuta pe mine. Concluzia 1: burta trebe data jos. Am primit apoi cate o cartela magnetica pe care o puteam folosi la toate instalatziile de acolo, valabila o zi. Cica daca te duci pe cont propriu, e cam 30 de euroi. Ne-am indreptat fiecare catre grupul lui. Eu la 0.5, Ramiro la 0, Dan la 1 si Catalin Meirosu la blana, adica snowboard pentru cei mai cititzi :p

Am urcat cabanutza de jos, sa luam telecabina. De fapt ... ashtia nu au telecabine ca la noi. Au nishte oua... deshi eu ash prefera sa le spun galushte, ca imi amintesc de supa lu' Mama :p. Ei, galushtele astea sunt nishte mici telecabine, cu 4 scaune, deci de 4 persoane, care-shi pot pune ski-urile in nishte lacashuri de pe margine. O caracteristica super interesanta a galushtelor e ca nu sunt fixate de firu' pe care merg, adica atunci cand ajung in "statzie" se decupleaza de la fir shi skiorii neinfricatzi pot sa se urce in ele fara sa-shi rupa gatul.

In grupul meu eram 9 oameni, totzi "meseriashi", mai putzin instructorii. Mai intai am facut incalzire. Auzi shi tu, cica sa ne atingem cu mainile varfurile ski-urilor. Pai trebuia sa am maini cu o juma de metru' mai lungi! Concluzia 2: trebe data jos burta!

Apoi am luat alte galushte pana in varful muntelui. Foarte frumos peisaj. In departare se vedeau crestele inzapezite cum strapung la albastrul impenetrabil al cerului. :p Brazi si partii largi iar din loc in loc shpreiuri cu zapada.

Sus am inceput prin a invatza cum sa ne dam cu spatele. De fapt, chiar daca pare o chestie aiurea, e utila, insa dupa ceva mai mult exercitziu. Apoi fara sa ne dam seama, am ajuns undeva jos, de unde am luat telescaune. Si telescaunele au sistemul ala de prindere partziala de fir! Foarte ushor de folosit!

A urmat masa. Yammy! In varf de munte tot felul de delicatesuri, insa shi pretzuri pe masura. Nu va spun cat a fost, ca va speriatzi. Spun doar ca a fost foaaarte buna prajitura cu zmeura! :-)

Deja s-a facut ora 2 shi ceva asha ca am inceput sa coboram. Si la un moment dat situatzia s-a facut rosh-albastra. Shtii, partiile sunt verzi, albastre, roshii, negre. O coasta abrupta shi luuunga. Am invatzat coborarea de-a doua, presarata cu multe cazaturi, pentru gust!

La autobuz am remarcat ca am nishte incaltzari super confortabile, comparativ cu claparii aia nesuferitzi!

Concluzia 3: pantalonii - nu se baga in clapari sub nici o forma. Remediu: am cumparat ciorapi lungi pana la genunchi!

Concluzia 4: burta trebe data jos! Remediu: exercitzii seara + alergari in jurul blocului dimineatza. Sa vedem cat ne putem tzine de asta... nu de alta, da' ciorapii au fost chiar ushor de cumparat!

Cu Veve pana la CERN

PS: Luatzi-va popcorn shi suc. E o poveste lunga!

Dupa o vacantza cam mare, iata-ma-s din nou la distractzie! :-) De data asta nu am venit singur, ci cu Veve(ritza) (mashinutza mea, pentru cei care nu o cunosc). Am sa va povestesc cum a fost drumul pana aici, in caz ca vretzi sa venitzi shi voi :p

Drumurile prin Romanica le shtitzi prea bine cum sunt, asha ca o sa incep fix de la granitza cu Ungaria. Deshi ma ashteptam sa mearga greu... in 5 minute a fost gata!... shi la noi, shi la ei. M-au intrebat daca am ceva de declarat. N-am avut nimic, asha ca n-au fost curioshi. Bine ca n-au fost, ca altfel cred ca nu-mi mai lasau nimic din bunatatzurile din portbagaj! Speriat fiind de ce citisem pe net, la unguri am mers incet. Exasperant de incet! Ar fi trebuit sa-mi iau o carte, sa citesc pe drum! Am luat vigneta, vreo 9 euroi, dupa care am pornit la drum cu ceva mai mult curaj. Din pacate a fost ceatza, shi nu prea am vazut mare lucru. De fapt, s-a vazut fix ca din avion: in stanga nor, in dreapta nor. Am trecut ca gasca prin apa. N-am lasat nici o urma, shi nici vreo shpaga la politzie. Phiu.

S-a facut seara si eu am ajuns la granitza cu Austria. Aici m-am ashezat dupa alta mashina de Bucureshti, la coada cu NON-EU. Oricum, a mers repede, cam vreo 15 min. S-au uitat la pashaport, l-au shtampilat si am plecat mai departe... da' nu prea departe, ca intram imediat pe autostrada shi trebuia vigneta! Shell -> V Power de 100 + vigneta, cam 35 de euroi in total. Cel mai haios a fost ca pe pompa, pe langa Diesel shi Belfrei (sau cum s-o zice in nemtzeasca lor.. adica fara plumb) erau lipite cu scoci cate o hartie pe care scria cu carioca MOTORINA si respectiv FARA PLUMB. Ce sa zic... erau intr-adevar multzi romani pe acolo.. cred ca ar fi trebuit sa faca special o pompa pentru noi. Ce mi s-a parut oarecum curios e ca "fara plumb" scria fix sub benzina de 100, nu sub cea de 91 (! da, se pare ca exista shi de asta!), sau sub cea de 95. Am pornit mai departe, cu a doua vigneta lipita pe geam. In stanga, mare shi stralucitoare, o fabrica. Nu shtiu ce faceau aia in fabrica, probabil becuri. Shtitzi cum sunt uzinele de la noi, cu toate negre, geamurile sparte, fiarele ruginite. Ei, cam cat de multe sunt de alea, atatea becuri aveau ashtia pe fabrica. Dar drumul nu te lasa sa cashti prea mult gura, asha ca trebe sa-i dai la pedale si ... ai pe ce. Totul super marcat, super indicat super barbierit shi coafat! Am ajuns in Viena fara probleme. Am reushit sa nimer spre Linz, Salzburg tot fara probleme! Ma pricep dom'le, ce sa mai vorbim!? :p

Mai departe, mi s-a facut foame. Buni carnaciori, delicioase chiftele, apetisante shnitzele! Cu ocazia asta am invatzat sa citesc pe harta. Erau nishte buline albastre, cu numere in ele, pe care nu intzelegeam ce inseamna. Apoi am vazut ca parcarile au numere. Nu erau astea. Ieshirile de pe autostrada aveau numerele astea! E un simbol gen autostrada, cu o sagetzica in dreapta sus. Aia e ieshirea de pe autostrada, si in tzarile de dupa Ungaria, chiar se foloseshte. Shi culmea, chiar e utila! Bine, nu rezolva toate problemele, dupa cum se va vedea mai jos, insa e precum sarea din bucatele prezentate anterior. Am facut plan sa-mi caut loc de dormit - ies de pe autostrada pe la numarul 39, o iau pe un drum paralel, dorm pe unde-apuc shi intru pe la numarul 100. Drumurile laturalnice, cu galben pe harta? Hm... ca termen de comparatzie poate ar fi... hm... holul din facultate! La primul popas nu mai erau locuri, insa la al doilea da. O singura, ultima camera single, cu trei paturi(!). Am compostat inca 16 euroi contra o baitza shi un somn bun, pana la 5 dimineatza a doua zi. De fapt aici v-am pacalit putzin, ca mi-am dat ceasu' inapoi cu o ora shi am dormit un pic mai mult :p

Am luat-o spre cealalta ieshire de pe autostrada, orbecaind prin intuneric, cu geamurile (ca sa nu zic termopanele) proapat rase de gheatza. Se vedeau pe dealul din stanga, licurici albi shi roshii, trecand in mare viteza. La un moment dat, un drum parasit, culmea, tot spre stanga, cu indicator de autostrada - holul de la palierul de la bloc. Intrarea pe autostrada e o proba de ... respect din partea celuilalt shi de acceleratzie a mashinutzei tale. Cand ai intrat pe banda de accelerare si semnalizezi ca te bagi, cei care sunt pe autostrada imediat trec pe o banda mai incolo, ori franeaza ori fac ceva shi te lasa sa intri pana cand nu tzi se termina banda ta. Lumea e atat de convinsa de asta incat intra in viteza mare pe banda asta de acceleratzie, asha incat sa se incadreze ushor in cei 110-130km/h.

S-a ingustat drumul. Intre timp se crapase de ziua shi se dusese shi ceatza. Da, erau doua benzi de 2 metri latzime. Cam putzin, avand in vedere ca mai sunt shi tiruri shi parapetzi de beton in ambele partzi. Destul de interesant sa treci pe langa un tir in conditziile astea, la vreo 100km/h, dar cum spuneam, pricep! :p Mi s-a parut super simpatic ca pe margine erau nishte indicatoare cu nr. de km cat mai e drumul ingust. Shi deasupra de text era un smiley care devenea din ce in ce mai vesel pe masura ce erau mai putzini km :-)

Tocmai a aparut un munte frumos in zare, asha ca am tras pe dreapta intr-o parcare si am scos aparatul. Poate o sa vedetzi shi nishte poze in curand, daca suntetzi cumintzi! Apoi m-am urcat in mashina, inchis usha, aprins farurile, pus contact shi surpriza, nu se mai stinge lumina din interior. Dat jos, verificat ushile, verificat butoanele, verificat ushile, portbagajul, verificat ushile, dat batut, plecat cu becurile-n cap.

E frumos in Austria. Nu am vazut prea mult, da' pare sa fie un loc bun pentru vacantza. Dar cred ca e shi scump - pe drum vezi Audi, BMW, VW, si cam atat. A, si majoritatea sunt noi. Sau cel putzin asha par.

Am trecut de Salzburg, pus benzinica de vreo 30 euroi shi trecut in Germania. Sa vedetzi ce mai granitza - o tabla pe care scrie ca de acolo incepea Germania shi inca o tabla pe care erau trecute limitele de viteza. Destinatzia: Munchen. Intrebare: Cum? Raspuns: Cu lumina-n cap.

S-a facut ora 12 si trebuie sa o iau pe ieshirea 95, sa urmez auostrada cu numarul 96 spre Memmingen sau LandNuShtiuCum. Dintr-o data o tabla cu ieshirea 95. Ma pozitzionez sub tablele urmatoare. Drumul se ramifica si culmea, dintr-o data, se ramifica din nou. Eu privesc cum drumul pe care eram o ia la dreapta shi drumul pe care imi dau seama ca trebuia sa o iau merge la stanga. Oops, eroare! Tras pe dreapta, avarii. Solutzia 1. Sa continui, ocolind Munchen-ul pe partea de sus. Solutzia 2. Sa ma intorc, incercand sa o iau pe unde trebe, venind din partea cealalta. Zis shi facut solutzia 2, ca la prima era muult prea mult de mers. Numai ca iar surpriza, oricat de bine m-am uitat, venind din partea cealalta, n-am gasit ieshirea 95. Asha ca la ieshirea 96, care era mai incolo, spre Salzburg, m-am intors din nou spre Munchen si am mai incercat o data. De data asta sunt expert. Insa intram in orash. Am vazut ca nu-i de gluma cu astea asha ca sunt super atent. Cu o mana tzin volanu', cu alta indicatziile de la http://www.viamichelin.com si cu cealtlta schimb vitezele. Eu centrez, eu dau cu capul. Intr-un final sunt din nou pe autostrada, spre Memmingen. Aici situatzia e ceva mai calma. Trec de toate si merg pana la capatul autostrazii, ba chiar mai departe.

Am ajuns din nou in Austria. Incep tunelurile. De fapt un tunel lung, catziva km, pana la Bregenz. Pana aici, indicatoare, marcaje, frumos, tot ce trebe, catre St. Golan(? am uitat cum se scria). Dupa tunel, lipsa. Sau n-am vazut eu. Asha ca am intrat in orash si am mers la inspiratzie. Dupa cum v-am spus, ma pricep. Probabil de la becurile alea... Dintr-o data, hop, vama cu Elvetzia. Sunt tras pe dreapta shi controlat la pashaport, actele mashinii, permisul de conducere. Nici ashtia nu sunt curiosi de carnatzi, pistoale, muraturi, droguri, dulceatza, bombe chimice, tzigari sau prajitura, asha ca pot sa plec mai departe. Dar bine-intzeles, numai cu vigneta - 40 franci - lipita strategic pe parbriz. Daca mai lipesc multe, o sa trebuiasca sa merg cu geamul deschis, ca sa vad ceva afara!

Aici regulile cica sunt stricte. Cat scrie, atat apeshi pe acceleratzie. In practica, lucrurile nu stau chiar asha; desigur, doar in ceea ce-i priveshte pe ceilaltzi :p Zurich, Bern, benzina - 46 franci, Lausanne, Geneva. A, shi intre ele muulte, multe, multe tuneluri shi poduri. Superb! Extraordinar! Impresionant! Tot in spiritul napoleonian, cu piciorul stang faceam poze pe geamul din dreapta spate.

Ca shi concluzie, a fost mai bine decat ma ashteptam. Am ajuns la CERN pe la ora 18 shi nu foarte obosit, avand in vedere ca am fost in stare sa scriu toata povestea asta! Ca o a doua concluzie, se poate shi singur, insa recomand cu multa caldura un copilot in toata povestea asta. Ca a treia concluzie, sunt un pacalici: rotitza cu care aprinzi pozitziile si faza scurta se poate shi trage (!?!) si asta are ca efect aprinderea luminii din interior; si nu am mers decat 21 mii km cu Veve! Ca a patra concluzie si ultima, sunt niste locuri care merita vizitate temeinic, pentru ca sunt prea frumoase ca sa fie ocolite!

In sfarsit, pozele

Iata ca dupa ceva vreme am reusit sa pun pozele pe net:
http://rb.rogrid.pub.ro/~catac/poze/2004_12_Elvetia/

Dar sa o luam pe rand:

• Acasa se vede ca e tare bine! ;-)
• In prima zi, vedetzi reactorul, soarele batand din spate, un alt avion, luna de deasupra norilor, doua imagini la intamplare din Geneva, Dan si Camelia, Catalin Meirosu, Ramiro si eu, la un restaurant cu profil ca acasa ;-)
• Birourile de la CERN sunt de fapt cele ale lui Legrand si Ramiro... usa de dincolo de VRVS :-P
• In gospodarie se vede cum face Ramiro cremwurshti, cat de ordine e in garsoniera, blocurile de vis-a-vis si doua-trei poze dinspre un supermarket din Frantza.
• Apoi e autobuzul, jetul, ceasul, catedrala, orashul, ceasurile, automatul de bilete de autobuz, clatitele precum shi nishte chestii facute acasa - paste imposibil de mancat
• Cele cotidiene sunt activitatzile zilnice - se vede ca putem spala ciorapii :-)
• L'Escalade e o sarbatoare de-a lor... o aniversare a nushtiucatzi ani de cand genevezii au invins o ceata de cotropitori aruncand in ei cu oua, roshii, ciorba fierbine - cica s-au speriat aia shi au plecat! Sarbatoarea consta in defilarea prin tot orashul a multzi toboshari, flautishti, claretzi, carutzashi, oi, ratze, gaini shi cocoshi, tot poporul - larma shi nebunie, probabil in singura seara din an cand tot orashul e pe strada. Ah, la inceput, se vede cum ne facem datoria shi ne ducem la vot (turul 2). Casutza din imagine e ... consulatul (?) Romaniei la Geneva.
• ARDA Team - sunt colegii mei de acolo. Massimo, sheful, e singurul cu barba :-) In rest, cei 2 colegi de birou: Derek - cel in camasha albastru inchis shi Kuba - cel cu pulover gri shi ochelari, mai inalt.
• De pe balcon, in ultima zi, se vedeau muntzii. A fost ca in prima zi cand am ajuns acolo - soare!

Probabil ca nu o sa mai trec pe aici anul asta, asha ca va doresc la toti numai bine, sarbatori fericite, shi la multzi multzi ani!

Un pic de Geneva

Obishnuiam sa spun "ieri". Ei, de data asta am sa spun "duminica trecuta" :-)

Am plecat sa ne plimbam. Am luat autobuzul pana la CERN, doar cat sa ne treaca granitza. Apoi este alt autobuz pana in centru. De data asta e un autobuz mai dichisit, gen acordeon, ca e foarte lung shi are un burduf mare la mijloc. Nu-i asha ca vretzi sa va spun cat de dichisit era?

Ei, shi daca nu vretzi, eu tot am sa va spun! In primul rand sa vezi cum e cu biletele aici: nu iei de la conductor, sau de la o tanti zgribulita intr-o chestie de un metru cub - ashta au un automat de dat bilete. Pornind din punctul in care eshti, orashul e impartzit in zone, in functzie de cat timp ai putea sa faci pana in zonele respective. Biletul nu are valabilitate in doar pe o cursa, ci e valabil un numar de minute. Te uitzi pana in ce zona vrei sa mergi, apeshi pe butonul corespunzator zonei, el itzi spune 2 si ceva franci, iar tu te apuci sa bagi monede. Cand faci norma, itzi scoate o hartie cu ora curenta si nr. de minute. Partea neplacuta cu automatele e ca nu dau rest. Cica din cauza asta, anul trecut au ieshit vreo 300 mii franci in plus la buget :-) Banditzi ashtia... Am reushit sa ne luam biletele si am urcat numai bine, ca era fix ora de plecare. Cica chiar daca te luptzi cu aparatul incercand sa-i bagi monede pe gat, daca nu ai urcat pana cand trebe sa plece, nu te mai ashteapta! Pe de alta parte, daca a inchis ushile si inca n-a apucat sa plece, iar tu-i apeshi pe buton sa te lase inauntru, itzi deschide imediat.

Astea sunt 2 caracteristici pe care le-am intalnit des aici: strictetzea shi .. sa-i zic buna creshtere. Sau asha mi s-a parut pana acum. Cred ca asta e una din cauzele principale pentru care lucrurile merg mai bine aici. Nu e ca acasa, unde "hai dom'le ca nushtiuce" e la putere. Nu se fac targuieli, insa nici lumea nu se supara. De pilda am ajuns la banca la 4:30, exact ora de inchidere. O tanti mi-a spus politicos, zambind, ca s-a inchis, deshi mai era lume care statea la coada. Pai sa ma supar? Am strans un "mersi" intre dintzi si am plecat. Atunci am intzeles ca nu trebuie sa ma supar pentru asta. Ma intreb ce ar trebui facut ca asta sa mearga si acasa?

Dar sa revenim la autobuz: shoferul are in partea de sus vreo 3 monitoare, pe care vede ce se intampla in dreptul fiecarei ushi. Mai multe o sa vedetzi in poze - cand or sa fie - desigur ca nu m-am putut abtzine shi am facut poze! :-)

Credeam ca nu sunt prea multzi negri pe aici. Ce eroare! Sunt o gramada. Sunt spanioli; sunt si asiatici. Sunt de totzi! Totzi sunt politicoshi si fiecare ishi vede de treaba lui. Imi aduc aminte de 336.. sau de tramvaiul 41. Cred ca s-ar shoca ashtia daca ar trebui sa mearga cu alea de acasa!

Am coborat in centru... uite, fix aici: http://www.askjob.ch/webcam.shtml Asta este podul peste lac. De aici, in dreapta, lacul se ingusteaza shi se duce spre Frantza sherpuind alene. In partea stanga, e spre est, peisajul se deschide, apar tot felul de barcutze cu panze si dealuri cu case. Va amintitzi de casutzele dichisite din prima zi de pe marginea lacului, nu?

Un simbol al Genevei pare sa fie jetul. Il puteti vedea aici: http://www.geneva.ch/ Vad ca la fiecare refresh al paginii se incarca alta poza, iar jetul pare sa fie mereu acolo. E un jet de vreo 30 de metri care se vede foarte frumos. O sa-l vedetzi shi in pozele mele, cand o sa le pot pune undeva. Un alt simbol este ceasul. De fapt, nu e mare lucru cu ceasul. Daca atzi fost in Timishoara, shtitzi ca e un ceas facut din verdeatza, pe un plan ushor inclinat, cu flori si indicatoare mari de aluminiu. Daca datzi de multe ori refresh aici: http://www.geneve.ch/ o sa apara pana la urma in poza :-)

Mai departe am urcat putin printre cladiri si am dat de biserica rusa. Frumoasa, cu cupole aurii, in stil caracteristic. Apoi muzeul de arta, mare si impunator. Apoi am trecut peste cateva pasaje si am ajuns in orashul vechi: cladiri vechi, strazi inguste, cu magazine de obiecte de ornament.

Am ajuns la catedrala. Am urcat in turnul de nord, pe o scara in spirala ce parea ca nu se mai termina. De sus... o sa vadetzi in poze ce se vedea de sus! Case si cladiri in toate partzile, pana la munti. Frumos. Trebuie sa mai urcam odata intr-o zi senina, cand se vad crestele muntzilor!

Am coborat apoi spre orash si am cascat gura la vitrine - duminica e clar ca totul e inchis aici! Lucruri scumpe, lucruri ieftine, lucruri aberant de scumpe. Ceasuri, bricege si ciocolata! :-) Nu, vaci mov n-am vazut!

Era deja cam tarziu asa ca am cautat autobuzul spre CERN. Tot cautand, am nimerit intr-o patiserie, unde am gasit clatite ca-n Regie! Desigur ca n-am putut rezista! :-)

Concluzia de la clatite si de aici ar fi ca Geneva e un orash linishtit, ordonat, curat si ingrijit. Totushi, mai sunt multe lucruri de vazut si de facut pentru a-l intelege, sau, pentru cei mai romantici dintre voi, pentru a vibra in ritm cu el.

O zi obishnuita

Daca tot am chiulit 2 zile, haide sa va povestesc evenimentele importante ale unei zile, asha cum le vad eu acuma, cand sarbatoresc cu o punga de mere shi clementine, fix o saptamana de cand sunt in locuri staine.

Dimineatza suna ceasul - sirena lu' Ramiro - la o ora variabila... in general cu 60-70 de minute inainte de autobuz. Daca nu v-am spus pana acum, aflatzi ca avem un autobuz cam naravash cu care mergem in fiecare dimineatza pana la CERN. Ei, autobuzul asta are nishte ore (aproape) fixe la care ajunge in statzia de langa blocul in care stam. Dimineatza ajunge un pic mai tarziu - ceea ce e bine, iar seara, ajunge un pic mai devreme la CERN - ceea ce e rau! Pana acum, n-am reushit sa-l pierdem niciodata, insa eu cel putzin, simt ca momentul respectiv se apropie. :-)

Dupa startup - mai multe snooze-uri, ne apucam de micul dejun, care dupa cum va ashteptatzi, este foarte variat: fie pateu de ratza, fie pateu de... alta pasare. Painea prajita este elementul unificator. Apoi avem nishte cashcaval (elemental, pentru cunoscatori - oare asta e olandez? (salutari celor de acolo :-) )) si in viitor nishte branza feta - cam la fel ca cea de acasa. Acesta fiind felul de baza, il repetam de cateva ori, dupa care tragem tare cu un desert diversificat: suc de portocale la alegere cu laptic sau danone cu fructe.

Apoi ne imbracam rapid, din fericire fara cravata. Ajunshi in statzie incepem sa ne cautam de maruntzish prin buzunare. Calatoria pana la CERN dureaza vreo 10 min cu autobuzul si costa 1.20 euroi. E destul de simplu: te urci, ii dai banii si zici "sern". Nenea da restul si purcedem in autobuz. Exista shi notziunea de abonament, insa e pe saptamana, costa 4 euroi shi ceva si se face doar intre nishte ore imposibile: de luni pana vineri intre 9 shi 18. Autobuzul asta merge pe linia Y si e singurul care trece din Elvetzia in Frantza. Primele zile mi s-a parut ca e doar un singur shofer si un singur autobuz, ca pana vineri diminatza a fost fix acelashi tip la volan! Pana vineri incepusem sa-i recunosc pe cei care mergeau cu el. Aproape aceleashi fetze de fiecare data. Am avut dintr-o data o senzatzie ciudata, cum ca ash fi intr-un alt univers, care se termina acolo unde strazile se pierdeau in ceatza si in care ajunsesem fara sa shtiu de ce. Aceleasi sensuri giratorii la fiecare intersectie, aceleasi placute cu numele strazilor - niste sageti cu nume necunoscute pe ele, acelasi zumzait in cuvinte necunoscute ale celor de pe bancheta din spate. Trecem din nou vama - doua casutze in mijlocul strazii, pustii la ora aia matinala, cu bariera intzepenita inspre cer.

Am trecut de vama! Tresar si ma indrept spre coborare. Pun caciula pe cap si ma pregatesc sa-mi caut legimatzia pentru intrarea in CERN. E frigutz, asha ca cei de la poarta doar se uita din cushculiza lor si cand ma vad ca ma caut prin buzunare imi fac semn ca pot sa trec. Mai sunt cativa pasi si ajung in cladirea in care stau deocamdata. Incepe distractzia...

Pe la pranz ma sincronizez cu Ramiro - daca se poate si nu suntem in locuri prea departate si mergem la masa. In CERN sunt 2 restaurante, unde vin fizicienii infometatzi intre 12 shi 2 sau intre 18 shi 20. La intrare e intr-o vitrina meniul disponibil - vreo 3-4 farfurii cu bucatele aburinde si nume sugestive: meniul Proton, Neutron, Grille sau Salade. Si aici, meniul este destul de variat: Potzi alge intre ceva de vacutza - cam in sange, sau mai bine nishte ceva de pui... un fel de tocanitza, care merge bine fie cu cartofi prajitzi, mcdonald's style, sau mazare sau de ce nu, orez. Tot de acolo itzi iei o tava, un shervetzel, cutzita si furculiza shi te duci sa meniul favorit, unde e un nene care te ia in franceza: "bonjur mesiu". Eu fie il las pe Ramiro in fatza si dupa ce il pune lui ii zic "bonjur mesiu, la mem shoz, sil vu ple!" fie, daca nu e Ramiro, "bonjur mesiu, sa e sa" - fac eu aratand cu degetu in vitrina. El se conformeaza si zice "bon apeti mesiu" iar eu ii zambesc un "mersi" si ma duc sa-mi fac rost de salata. Pe salata e bine sa-tzi pui nishte otzet... sau o alte chestie care m-a invatzat Ramiro... un fel de sos, ca altfel e cam seaca. Apoi cele 3 felii de paine gratuite si cele 2 pahare de apa regulamentare. Toata distractzia costa intre 7.8 shi 10 franci elvetzieni. Ai desigur shi bere, sau vin, fructe sau prajituri shi inghetzata, da' ma pastrez pana iau primii bani, ca sa ma simt mai bine :-)

Am mancat acum 2 zile in restaurantul 2, care e in partea cealalta a CERN-ului. Mi s-a parut superb peisajul. Se vedea muntele Jura - masiv si impunator, cu crestele acoperite de zapada. Nu mi-am putut desprinde privirea de la el toata masa. In partea cealalta, sunt Alpii... insa nu prea am apucat sa-i vad de ceatza.

Apoi urmeaza iar o portzie de distractzie, apoi iar papica si in final, fuga pana la autobuzul de la 23 si ceva care ajunge mereu mai devreme.

Acasuca vine o cutie de bere mica... ashita pe aici nu sunt prea setila shi au numai cutii de 330 sau sticle de 250ml. Pai e posibil asha ceva?! Ei, ne cosolam cu un film in franceza, care din cate vedetzi merge tot mai bine, shi tragem pe dreapta.

Am dat iama in sarmale

Ieri a fost iarashi o zi lunga. Sa va povestesc!

L-am intalnit pe Pablo - za man. Cel mai tare din parcare. Ei, de data asta am reushit sa instalam cu succes un AliEn si sa ne jucam putzin cu el. Nishte configurari bine shtiute shi toate au mers ca pe roate. Am cam intzeles arhitectura sistemului si ce trebe sa faca. Desigur, detaliile sunt multe si o sa le mai studiez pe cont propriu.

A fost o chestie interesanta, totushi. L-am intrebat nishte detalii despre cum se optimizeaza nishte aspecte ale distrbutziei job-urilor si datelor in sistem si ... n-a shtiut sa raspunda. A dat din coltz in coltz zicand ca e o intrebare foarte buna. Cred ca in directzia asta, pe termen lung, o sa contribui eu la proiectul asta. Deocamdata insa...

Un lucru haios: Ieri, cand m-a vazut Massimo, dupa ce am venit de la Pablo, m-a intrebat: Cum? Inca mai zambeshti? :-) Raspunsul a fost ceva de genul ca "Da... inca n-am aflat totul" :-))

Concluzia deocamdata ar fi ca e mare haos in ce au ei acolo. Si asta pentru ca am incercat dupa ce am venit de la Pablo sa instalez - impreuna cu altzi colegi - sistemul, pe nushce comp pentru unii de la univ. din Karlsruhe si n-am reushit. Am dat peste alte erori fatza de cele de acum 2 zile... Ei, pe de alta parte, sistemul este in plina dezvoltare, insa nu mi-e prea clar in ce directzie se dezvolta acum si cum. Mai e de sapat.

N-am stat pana la sfaritul instalarii - si nu ma refer la faptul ca am adormit de vreo doua ori pe scaun uitandu-ma cum tipii ashtia nu stiu cum sa treaca de o eroare - pentru ca a fost organizat un party cu ocazia zilei natzionale. Fiind luat ca din oala, desigur ca n-am mai ajuns sa-mi iau aparatul foto, asha ca doar am sa va povestesc. Receptzia s-a tzinut la Nora Hilton - un hotel de prin centru, frumos decorat pentru sarbatori, cu beculetze shi moshi craciuni, reni shi sanii. La petrecere, multa lume - romani si straini - totzi bine imbracatzi, aranjatzi shi dichisitzi, parfumatzi shi pieptanatzi, unu' mai tare ca altu'. Multzi dintre ei mi s-au parut cam dubioshi, cine shtie ce afaceri au invartit sau inca invartesc ei pe aici... altzii mai sportivi, asha ca noi :-)

Spicuind din meniu, nishte chiftelutze, branzica, roshioare, mini-frigarui de pui, cornuletze cu carnitza si bine intzeles, nelipsitele, mult doritele, mult cautatele, mult adoratele sarmaleee. Sa vezi lady-urile cum alearga cu farfuria dupa tava cu sarmale - o adevarata privelishte. Ei, am halit shi eu vreo 12-15, in amintirea vremurilor bune. In mijloc bar - vin de pe plaiurile mioritice, palinca shi alte cele, mai racoritoare, pentru domnishoare.

Multa lume in Geneva. Chiar neashteptat de multa. Nu shtiu ce fac totzi ashtia aici, insa sunt catziva. O buna parte din ei sunt la CERN; altzii insa... ?

Dupa vreo doua ore, am plecat acasa, unde am mai tras o berica impreuna cu Ramiro, Dan si Camelia si am vorbit despre politica. Cel putzin din partea celor care stau pe aici, perspectiva pentru acasa nu pare prea roza... Eu totushi sper sa fie bine.

Ningeeee

Ieri a fost o zi destul de lunga, in care am facut cunoshtintza cu altzi colegi:

• Predrag - un tip mai invarsta, care pare ca shtie destul de multe - mi-a spus ca va trebui sa studiez nishte Perl si nishte Swig, ca vrea sa facem nishte interfatzari cu alte jucarii scrise in C sau Java sau alte limbaje...
• Pablo - un tip inalt, cu fatza lunguiatza si desigur par lung, care vorbeshte o engleza un pic spaniolita. El pare sa shtie cel mai bine ce e prin sistem si prin toate scripturile. Ziceam ieri ca e cel mai stresat shi mai ocupat. Eh... din cele 2 vizite pe care i le-am facut ieri, nu prea a reieshit asta - adica noi suntem, cred, mult mai prinshi in activitate decat el. Cine shtie, poate asha e stilul :-)

Am aflat cate ceva despre ARDA - proiectul in care sunt implicat. Lucrurile stau cam asha: Pe de o parte, sunt fizicienii cu experimentele lor. De fapt sunt 4 experimente, mari shi late: ALICE, CMS, LHCb si ... inca unu. Fiecare analizeaza diverse lucruri shi trebe sa ruleze joburi de calcul pe un sistem distribuit, ca sa mearga toata treaba mai repede. Pentru asta, se foloseshte un middleware de grid, care e oferit de EGEE, shi care se cheama gLite; sau ar trebui. Problema cu acest gLite e ca nu prea exista, sau mai bine zis acum e pe vine. ARDA e fix la mijloc, adica e interfatza dintre fizicieni shi cei cu gLite-ul; are oameni si in partea cu experimentele shi in partea cu middleware-ul de grid. Colegii ashtia ai mei sunt impartzitzi cam asha: cate doi pentru fiecare din experimente, shi inca 2 pentru gLite.

Din ce am intzeles, eu o sa lucrez in partea dinspre gLite, ca sa il ajut pe Pablo - cel care e negrishorul developer sa faca fatza la toate presiunile venite de la ceilaltzi, care sunt nerabdatori si impacientatzi ca nu se mai intampla nimic.

Ca un pic de poveste, gLite-ul asta se dezvolta pornind de la AliEn. AliEn vine de la Alice Environment si a fost gandit pentru a rula joburile celor de la experimentul ALICE. Fiind singurul mediu grid-like care a mers - ideile cu Globus & stuff din LCG2 nu prea au dat roade - atunci s-a decis ca intr-un mod similar sa se dezvolte o chestie care se cheama gLite shi care sa shtie sa ruleze job-uri de la toate cele 4 experimente.

Partea proasta aici, e ca nu prea s-au schimbat multe lucruri in trecerea de la Alien la gLite si situatzia nu e prea roza. Codul este o colectzie de scripturi Perl (95%) + C (2.5%) + sh (2.5%). N-ash vrea sa-mi dau cu parerea despre cum sunt scrise, pentru ca inca n-am vazut decat vreo 2-3 surse, shi alea erau nishte module de test.

Iata dece va trebui sa studiez Perl. Asha ca am facut rost de o carte de gatit in perl (Perl cookbook) plina de retzete pentru meseriashi :p Deocamdata pot spune doar ca Perlu' mi se pare un paradis pentru hacking in cod shi ma tot intreb cum or fi implementat la nivel de interpretor toate sintaxele alea ciudate....

Aseara am avut un shoc. Cand m-am descaltzat, pantofii erau fara nici un fir de praf pe ei, iar pe talpa erau ca shi cum tocmai i-ash fi spalat.

PS: La multzi ani de ziua Romaniei!

Deocamdata e ceatza

Incerc sa-mi dau seama despre ce e vorba in proiectul la care o sa lucrez. Ieri l-am intalnit pe Massimo - un tip simpatic, slabutz shi un pic mai scund decat mine, cu barba de 1/2 cm.

Am fost la o cafea cu el shi cu Legrand... cafeaua a fost insuportabila, insa discutzia interesanta :-) L-a vrajit Legrand cu poveshti despre conferintza de la Pittsburg, SC04, la care au reushit ashtia, cu greu ce-i drept, insa au reushit, sa trimita dintr-un singur punct in diverse locuri din lume 100Gbps. Pana ieri ma miram ca dece doar un singur moment au reushit performantza asta, insa partea senzatzionala e ca cica se supraincalzeau placile de retzea, cand trimiteau ~7Gbps fiecare si duceau la blocarea sistemelor.... shi presupun ca nu erau sisteme asha cum avem noi acasa :-)

Ieri i-am cunoscut pe o parte din cei de la echipa cu care lucrez:

• Massimo - e sheful, care trebe sa aiba grija de toate;
• Andrei - e un rus, mai invarsta, fizician, care cica o sa invetze cot la cot cu mine, despre ce-i vorba, ca sa poata instala la Moscova jucaria asta...;
• Kuba - e un polonez... poate azi aflu mai multe despre ce face el
• Derek - e singurul swiss :-) - nici cu el n-am apucat sa vorbesc.
• Azi ar trebui sa-l cunosc pe Predrag - el ar trebui sa fie omul cu ideile nastrushnice din proiect, pe care trebe sa le tempereze Massimo :-) shi pe Pedro - care pare sa fie un guru al proiectului, cica el shtie cel mai bine despre ce e vorba, insa are nevoie de ajutor, pentru ca altfel nu mai poate face fatza - aici intervin eu :-)

Cat priveshte hartzogaria... ma ashteptam sa fie mai bine organizatzi, insa venind de la UPB, am o bogata experientza in acest domeniu de activitate, asha ca sunt rabdator shi increzator :p Deocamdata am o legitimatzie de vizitator, n-am birou, n-am chei, n-am cont, n-am nimic. Cica in 2 sapt se rezolva toate :-))

Am ajuns la CERN!

Buna dimineatza!

Iata-ma-s luni dimineatza, prima zi de lucru. Pana cand o sa vina Legrand sa ma duca peste tot pe aici cu actele shi sa-l intalnesc peMassimo va scriu ce am facut ieri.

Zborul a fost destul de ok; m-a cam scuturat putzin airbus-ul la coborarea pentru aterizare, iar in Paris am avut ceva emotzii ca nu osa ajung la timp pentru zborul spre Geneva. Oricum, daca te uitzi binela indicatoare shi te mishti repede, e totul ok. Eu a trebuit sa iauun autobuz de la un terminal la altul, fiindca aeorportul e foartemare shi nu potzi sa-l strabatzi altfel. Erau nishte negri la controlcare aproape ca voiau sa-mi dea shi pantalonii jos de pe mine ca savada ca n-am nimic dubios... La coborarea in Geneva avionul a dat otura pe deasupra lacului (Le Mans) shi se vedeau muntzii cu cresteleinzapezite, super super; iar pe langa lac, multe casutze cu gradina,frumos aranjate - cica acolo stau cei bogatzi bogatzi.

Ieri se pare ca a fost o zi mai deosebita shi pentru cei de aici... am fost la vot shi acolo am intalnit o multzime de romani! Toata lumea ehotarata se schimbe ceva, daca s-o mai putea. Totzi erau pushi pe glume shi haz. Poate ca le place aici :-) Am facut operatziunea astacu votarea intr-un grup organizat, cu Dan Nae shi prietena, cu un tipCatalin Meirosu si cu Ramiro.

Apoi am fost la un restaurant cu specific balcanic :-) - era al unorsarbi shi am papat ca acasa. Ceilaltzi erau tare incantatzi demancare. O sa pot spune shi eu cat de incantat sunt dupa ce o sa mi setermine sandwich-urile de la Monica :-)

Totzi stam in acelashi bloc, in Frantza. Dan & Camelia la 4, Catalin la 6 shi eu cu Ramiro la 7. E bloc de garsoniere, aranjate frumushel... sau o fi facut Ramiro ordine pentru venirea mea :p

Am tras nishte bere cu fistic, apoi nishte vin fiert cu portocale...pana ni s-au inchis ochii shi am mers la culcare. A fost o primire frumoasa! :) Ceva imi spune ca o sa vad shi eu ce inseamna viatza lacamin... ce-i drept, un camin de swiss! :)

Acum ploua shi e cam mohorat afara... e nevoie de o mashinutza :p

O sa va mai scriu shi alte detalii cat de repede. Din pacate, am uitat cablul de descarcat pozele de pe foto... asha ca o sa trebuiasca sa-migasesc cu CF reader... shi pozele de ieri or sa mai ashtepte putzin.